Cinci dintre cele mai vechi soiuri de roșii cultivate și astăzi

V-ați întrebat vreodată ce fel de roșii mâncau popoarele din vechime și ce gust aveau? Ei bine, răspunsul este că gustul lor era cu totul diferit de cel al roșiilor din supermarket.

În acest articol prezentăm 5 dintre cele mai vechi soiuri de roșii din lume, alături de 5 soiuri bulgărești tradiționale.

🌍 5 dintre cele mai vechi soiuri de roșii din lume

Roșiile provin din America de Sud, unde au fost cultivate pentru prima dată încă din jurul anului 500 î.Hr.

În Europa, roșiile au ajuns abia la mijlocul secolului al 16-lea, în jurul anului 1540, aduse de navigatorii spanioli.

Un fapt interesant este că unele dintre primele soiuri s-au păstrat până astăzi cu trăsăturile lor neschimbate.

• • Red Calabash – 1553: Unul dintre cele mai vechi soiuri documentate și păstrate din istorie. A fost deosebit de popular în grădinile primilor coloniști din America. Existența sa este atestată și de apariția soiului într-o natură statică din 1793 a cunoscutului pictor american Raphaelle Peale. Fructele sunt puternic costate și turtite, cu gust fructat intens și conținut ridicat de zaharuri.

    

    

• Polish Linguisa – 1800: Un soi vechi documentat, adus în statul New York de un emigrant polonez la sfârșitul secolului al XIX-lea. Produce fructe foarte mari, de până la 300 g, alungite și asemănătoare unui cârnat sau unui ardei. Pulpa este deosebit de densă, consistentă și dulce, cu foarte puține semințe și un conținut minim de apă, ceea ce îl face excelent pentru sosuri groase și zacuscă.

• Cherokee Purple – 1820: Istoria acestui soi a fost consemnată oficial datorită lui Craig LeHoullier, cunoscut expert american în soiuri vechi. În 1990, el a primit semințele de la J. D. Green, a cărei familie le obținuse direct de la membri ai populației Cherokee, care cultivau soiul încă de la începutul secolului al XIX-lea. Se remarcă prin culoarea violet-închis, textura untoasă și gustul bogat.

• German Johnson Pink – 1820: Un soi tradițional păstrat timp de generații de comunitățile agricole din America. Originea sa genetică este urmărită până la semințe vechi aduse din Bavaria de imigranți germani. Este recunoscut istoric drept unul dintre strămoșii genetici direcți ai altui soi legendar, Mortgage Lifter. Formează roșii mari, roz-intens, cu textură cremoasă și gust foarte fin și dulce, cu aciditate redusă.

• 1884 – 1884: Soiul a fost descoperit de un fermier în aluviunile râului Ohio, după o inundație puternică din 1884. Planta supraviețuitoare a dat fructele din care a fost stabilizat soiul. Roșiile sunt roz-roșiatice, cărnoase și uriașe, apropiindu-se de un kilogram, cu un echilibru autentic între dulceață și finețe.

Descoperiți toate soiurile vechi de la BalkanSort

Când au ajuns roșiile în Bulgaria?

În Bulgaria, roșiile au început să fie cultivate pe scară largă abia la sfârșitul secolului al 19-lea, după eliberarea țării. Au fost aduse și popularizate de renumiții grădinari bulgari care călătoreau și lucrau în Austro-Ungaria și în alte țări europene.

De ce sunt atât de gustoase soiurile vechi bulgărești de roșii?

Povestea roșiilor din Bulgaria seamănă cu cea a trandafirului bulgăresc pentru ulei, ale cărui calități sunt cunoscute în întreaga lume.

Trandafirul pentru ulei (Rosa damascena) provine din Orientul Mijlociu, din zona Damascului, însă în Valea Kazanlâkului a găsit climatul aparte care îi permite să producă un ulei esențial deosebit de bogat și de înaltă calitate.

La fel s-a întâmplat și cu roșiile. Deși au venit din America, în Bulgaria au găsit un terroir ideal: influența combinată a climei, solului și reliefului. Aici și-au dezvoltat pe deplin caracterul.

De-a lungul deceniilor, soiurile locale bulgărești de roșii au dezvoltat calități gustative greu de reprodus în altă parte. La aceasta contribuie trei factori principali:

• Variația ideală de temperatură: Verile bulgărești oferă o combinație aparte de multe zile fierbinți și însorite și nopți relativ răcoroase. Soarele puternic din timpul zilei stimulează planta să producă cantități mari de zaharuri și compuși aromatici. Nopțile mai răcoroase îi încetinesc metabolismul, astfel încât aceste substanțe se concentrează și se acumulează în fruct, în loc să fie consumate. Această amplitudine termică zilnică creează echilibrul fin dintre dulceață și aciditatea revigorantă.

• Soluri bogate: Solurile bulgărești sunt bogate în minerale și materie organică. Rădăcinile absorb aceste microelemente, care influențează direct compoziția chimică a roșiei și îi conferă un gust plin și profund.

• Selecția: Timp de generații, bulgarii au păstrat semințe de la roșiile cele mai gustoase, viguroase și sănătoase.

5 soiuri bulgărești vechi care merită cultivate

• Tomate „Ideal” (1952): Cel mai popular soi vechi bulgăresc, impus în timp datorită gustului său excelent. Fructele rotunde, cărnoase și rezistente la crăpare cântăresc 180–210 g și au pielița subțire. Este un simbol al salatei bulgărești tradiționale.

• Bulgarian Triumph (1960): Un soi vechi bulgăresc de familie care a dobândit recunoaștere internațională și a fost inclus în lucrarea americană de referință din 1999, 100 Heirloom Tomatoes for the American Garden. Formează ciorchini atrăgători de fructe rotunde, rezistente la crăpare, cu greutatea de 60–170 g. Gustul este intens, dulce și bogat.

• Haskovski Mesten (1955): Un soi tradițional din Câmpia Traciei, bine adaptat la arșița verii. Climatul însorit îi conferă un conținut natural ridicat de zaharuri și o prospețime plăcută. Fructele sunt mari, cărnoase și suculente, cu gustul autentic al grădinilor sătești de odinioară.

• Baba Danka (1930): Un soi vechi din zona Veliki Preslav, adaptat la variațiile de temperatură din regiunile semimontane. Produce roșii mari, roz, cărnoase și suculente, cu pieliță subțire. Gustul armonios are nota acidulată și proaspătă caracteristică soiurilor vechi bulgărești cu polenizare liberă.

• Selo Podem (1940): Un soi autentic din regiunea Pleven, care reflectă caracterul solurilor bogate ale Câmpiei Dunării. Fructele de 150–200 g au o textură densă, aproape untoasă. Gustul oferă echilibrul dulce-acrișor de odinioară și un postgust persistent.

Descoperiți colecția noastră de roșii bulgărești tradiționale.

Cultivarea soiurilor vechi: aspecte importante

Soiurile vechi din întreaga lume pot fi considerabil mai pretențioase decât hibrizii. În funcție de locul de origine și de climatul cu care sunt obișnuite, pot avea nevoie de mai multă apă, pot tolera greu seceta ori solul îmbibat sau pot necesita un sol mai bogat. Și contrariul poate fi valabil: unele sunt adaptate tocmai acestor condiții și se dezvoltă foarte bine în ele.

• Susținere și copilire: Cele mai multe sunt plante cu creștere înaltă, nedeterminată. Au nevoie de araci solizi și de îndepărtarea regulată a lăstarilor laterali.
  
• Mulcire: Acoperirea solului cu paie sau alt tip de mulci menține umiditatea uniformă, ajută la prevenirea crăpării fructelor și împiedică frunzele să atingă agenții patogeni din sol.
• Udare atentă: Trecerea bruscă de la uscăciune la udare excesivă este dăunătoare și poate provoca crăparea sau putregaiul apical. Irigarea prin picurare este deosebit de utilă în această situație.

Concluzie

Spuneți-ne în comentarii care sunt soiurile dumneavoastră preferate de roșii! 🙂